miercuri, 3 mai 2017

Observație acidă

 Îmi place să fiu observator...să stau pur și simplu într-un loc doar al meu și să observ caractere, comportamente, atitudini, fapte și vorbe.
 Unii mă cataloghează drept rece și insensibilă, alții în mod de-a dreptul amuzant mă cataloghează drept dictatoare sau vorba mea favorită pur umană a minunatei societăți care ne dictează când, unde și mai ales cum să trăim...'' buricul Pământului '' ...
 De ce aleg etichetările astea?
 Hm...probabil din lipsă de ocupație sau de inspirație...sau poate doar pentru că refuz să duc fix acolo unde sunte ei, refuz să fac parte din minunata lor societate care le dictează că trebuie să trăiască '' normal '', să-și găsească un job normal, să fie de acord cu primirea mitei că de...'' dacă refuzi...ești prost '', să-și întemeize o familie...să fie parte integrată din turma societății...
 Eh...partea cea mai amuzantă este că o femeie cândva dragă cu înclinații aproximativ ca ale mele ( legate de frumoasele dame ), cu care am avut o relație completă la un moment dat, un anumit timp, a avut câteva episoade care s-au repetat insistent ( chiar și acum a revenit ), încercând să mă aducă pe '' Calea cea Dreaptă a creștinilor și a societății '' spunându-mi că e mult mai bine pentru mine să-mi găsesc un bărbat, să fac un copil cu el și să mă căsătoresc...
 Replica mea?...
 '' Asta ți-o dorești pentru tine...Ești liberă s-o faci! ''
 Nimeni nu poate în afară de mine nu poate știi exact ce se întâmplă în sufletul meu și ce e bine pentru mine!
 Societatea?...Pentru ea suntem doar niște numere care cresc sau scad în funcție de calitatea ovulului și a spermatozoidului...Atât...Întâmplător avem și calitatea de a fi numai buni de povară...Pentru asta suntem suportați în continuare.
 Așa că...de ce să cobor din lumea ce-mi aparține pentru a fi '' buricul Pământului '' când stau foarte bine deasupra fără să mă implic și doar să înțeleg?...

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

5 - Ascultă-mi inima

 Stătea de câteva minute bune în fața ușii ei...
- Să înțeleg că refuzi...spuse High cu voce tare dar pentru ea.
 Vru să plece dar se opri brusc...
- Hei! Ce naiba fac? strigă aproape cu disperare.
 Se întoarse și sună la ușă calmă. Look deschise ușa și o privi uimită...
- Da?...spuse încurcată.
 High o luă în brațe și intră pe ușă așezând-o ușor pe canapea. Se întoarse, încuie ușa cu cheia și o ascunse într-un buzunar interior al pantalonilor scurți...se întoarse și îngenunchie în fața iubitei îmbrățișând-o...
- Doar nu credeai că o să renunț...îi șopti la ureche.
 Look tresări și se smulse ușor din îmbrățișare...
- Tu? Niciodată...îi răspunse cu drag sărutând-o.
 După se desprinseră din sărut High se ridică în picioare și o ajută și pe Look să se ridice aducând-o iar în brațele ei...
- Te iubesc! îi șopti High arătându-i locul unde să-și pună capul.
 Look zâmbi și își lipi urechea de zona inimii iubitei...asculta încântată ritmurile unei melodii care știa că era numai pentru ea. Știa că se iubeau romantic dar și cerebral, serios dar și amuzant, știa că se completau perfect și totul cânta în ele de fiecare dată când erau împreună dar și la distanță într-un unison perfect...dar cu atât mai mult vroia să fie sigură că High era cu ea 100%, că era a ei 100% fără ca într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat să-i poată reproșa ceva...vroia să trăiască împreună într-o libertate desăvârșită. Se ridică și o privi în ochi pe High răspunzându-i la declarație așa cum știa acum, așa cum simțea acum, doar din privire pentru că dacă se puteau înțelege doar din priviri însemna că erau menite să fie împreună, că High era jumătatea ei.
 Privind-o și înțelegând totul, High o strânse în brațe și îi șopti:
- Rămânem, iubito!
 Iubirea începe atunci când timpul și spațiul dispar între două suflete...

joi, 12 ianuarie 2017

4 - Ah...femeile...

- ...și eu ar trebui acum să fiu cuminte,nu? o întrebă High ținând-o în brațe și privind-o cu drag.
- Exact! Tu ai spus că vrei să ieșim la plimbare! îi replică Look tachinând-o.
- Eh...știi doar că putem face orice...îi spuse High sărutând-o cu dor.
 Se cunoșteau de ani buni, de la începutul unei școli urmate de High...Look a fost profesoara care a preluat clasa în care High avea să-și petreacă ani foarte importanți pentru amândouă. S-a plăcut chiar de la început dar amândouă s-a înțeles tacit să respecte regulile și să nu treacă mai departe de priviri și tachinerii. După terminarea școlii și-au recunoscut sentimentele una față de cealaltă și au continuat povestea lor de dragoste împlinind-o pas cu pas bucurându-se de fiecare clipă împreună.
 De ceva timp High simțea că trebuia să facă ceva pentru a se trezi în fiecare dimineață și pentru a adormi în fiecare noapte lângă Look...o vroia mereu lângă ea și simțea că și Look ar vrea asta.
- Mă duc să fac un ceai până ne hotărâm...îi spuse Look și se duse în bucătărie.
 High se descălță și luă papucii de casă aduși la un moment dat de ea apoi, se duse în living și se așeză în fața laptopului...puse muzică și se duse în bucătărie după Look...O cuprinse în brațe pe la spate și îi șopti la ureche:
- Vrei să te muți cu mine?
 Look înțepeni în brațele ei preț de câteva secunde...se întoarse în brațele ei și o privi uimită...
- Ce-ți veni?
 High îi dădu drumul și-i răspunse:
- Mi-e foarte greu să mai adorm și să mă trezesc fără tine...
- De ce?
- Pentru că te iubesc!
 Look reveni la ceai și se ocupă de el lăsând subiectul în aer...După câteva minute stăteau așezate pe canapeaua din living și își beau ceaiul în tăcere...High nu mai rezistă și rupse tăcerea:
- Nu vrei să te muți cu mine?
 Look nu-i răspunse...
- Vrei să fii soția mea? o întrebă High punându-se în genunchi în fața ei și privind-o în ochi.
Look se ridică brusc, se duse la ușă, o deschise și-i spuse indicându-i ieșirea:
- O zi bună!
 High în timp ce ieșea pe ușă gândi încurcată: '' Ah...femeile...''

luni, 9 ianuarie 2017

3 - Ea

 După o pauză lungă impusă de plăcerea mea pentru citit, ajunsă într-un moment de respiro la job m-am gândit să revin la povestea noastră...Știu...ați crezut că o să vă las cu ochii în soare...Nu!Nu vă pot lăsa așa...mai ales că știu că cea mai importantă persoană din viața mea citește zilnic...nu-i așa, iubito? Și îți mulțumesc pentru asta și pentru...tot! Vă mulțumesc și vouă, celor care vă plimbați pe aici din curiozitate sau din plăcere!
 Bun...să revenim la poveste...
 High sătulă de obsesia legată de cluburi a prietenei ei Roxi o trimise acasă cu urarea de '' Drum bun și cale bătută! '' către Capitală.
- Măi Moțule...nu are acoperișul întreg pe casă femeia asta! îi spuse High schimbându-se în haine pentru stradă...alese cu grijă o pereche de blugi trei sferturi și o cămașă fără mâneci albastră.
 După ce-i făcu instructajul cățelului ieși pe poartă și se îndreptă către locuința celei care-i ocupa inima...Look. Roxi știa despre ea foarte puțin...doar că există și High vorbește cu ea dar...ajunsese să creadă că prietena ei o inventase doar ca să scape de gura ei. High nu vroia să spună mai mult pentru că știa faptul că Roxi cu cât afla mai multe despre o persoană cu atât vroia să știe mai multe și devenea enervant de insistentă plus că de câte ori Look și High se întâlneau chiar și-n mijlocul mulțimii erau numai ele...locul și timpul existau doar pentru ele.
- 'Neața! Ești liberă? o întrebă High pe Look la telefon.
- Bună! Da! Sunt acasă...îi răspunse Look pe tonul dulce păstrat numai pentru High.
 High se topea de câte ori o asculta chiar dacă îi spunea trei cuvinte sau povești întregi...pur și simplu o iubea! Și asta se întâmpla de mulți ani...se iubeau într-o taină ce le aparținea numai lor și nu simțeau nevoia s-o strige-n gura mare pentru ceilalți.
- Ai chef de o plimbare? o întrebă High simțind cum inima își schimbă ritmul într-unul de step.
- Sigur! Vii să mă iei?
- Auzi ciocănitul ăla de la ușă? o întrebă High ciocănind la ușa ei.
 Tăcere...după câteva secunde Look reveni...
- De unde ai știut??? o întrebă uimită.
- Păi...sunt eu...îi răspunse High și ciocăni iar la ușă.
 Look se îndreptă către ușă și o deschise dând cu ochii direct de High...
- Mare șmecherie pe tine! îi spuse Look sărindu-i în brațe și trăgând-o în apartament.

marți, 3 ianuarie 2017

2 - Morală

- Ce faci acolo? o întrebă curioasă Roxi.
 High se opri din scris și ridică privirea de pe monitor:
- Scriu.
- Ce scrii? insistă acum încercând să citească ce scria High.
- O poveste nouă...hei!Tu nu trebuie să vezi pentru că iar o să-mi spui că scriu gay! încercă High să acopere ecranul laptopului cu mâinile.
 Roxi se enervă și îi spuse:
- Adu-mi și mie o cafea!
 Eh...ce pot spune?...High a picat în cursă și Roxi a citit ceea ce a scris High...
 Când High reveni cu cana plină cu cafea și i-o dădu, realiză că Roxi citise.
- Ce brută ești! îi spuse High făcând-o să plece de la calculator.
 Râzând Roxi decise:
- Ai nevoie de o femeie!
 High salvă ceea ce scrisese și ieși pe prispă cu cana cu cafeaua a ei, scrumiera și o țigară proaspăt aprinsă...
- Nu mai am nevoie de nimic! replică ea serioasă.
 Moțu trecu pe lângă ea privind-o în scurt și începu să se plimbe fericit prntre florile din grădinița din spatele casei în timp ce Roxi se așeză la mică distanță de High cu cele necesare și cafeaua.
- Pe bune? Să știi că nu te recunosc! Scrii în continuare chestii gay dar spui că nu ai nevoie de o femeie...îi spuse Roxi serioasă.
- Nu-s chestii gay! Sunt poezii, proză, povești...sentimente! Sincer...am obosit să mai vreau ceva! îi răspunse High cu amărăciune.
 Roxi o privi cu un amestec de revoltă și tristețe...se gândi câteva secunde și apoi izbucni:
- Hai la Capitală!
 High o privi buimacă...
- Ce naiba vrei să facem acolo??
- Să agățăm gagici! răspunse cu avânt Roxi!
 Pe parcursul anilor Roxi găsise cele mai proaste soluții la supărările prietenei ei iar ultima se terminase cu o tipă pe care High o plăcuse, o invitase la dans dar fusese respinsă direct pe motiv că '' am iubită acasă '' care se cuplase cu alta din club în timp ce High la bord cu ceva beri fără nici un efect stătuse mai mult în afara clubului.
- Roxi! Nu suport cluburile! Și nici nu avem unde rămâne peste noapte!

duminică, 1 ianuarie 2017

1 - Poveste nouă

- Copilu', ce cauți acolo? întrebă tânăra cu păr albastru cățelușul care ronțăia cu spor un papuc de cauciuc.
 Cățelușul se opri din ronțăit și o privi direct cu urechile ciulite.
- Dă-mi papucul! îi spuse ea îndreptându-se câtre el pentru a-și recupera papucul.
 Personajul când văzu mâna stăpânei apropiindu-se periculos de '' jucăria '' lui în fracțiuni de secundă luă papucul în gură și fugi cu el sub pat în cameră. Ea rămase pe loc și începu să râdă în hohote de viteza de reacție a cățelușului.
- Mare pezevenghi ești,Moțule! spuse printre râsete.
 O chema High...atât...bine...ăsta era numele cu care ea rămăsese din adolescență dat de amicii care obișnuiau să-i aprecieze optimismul și veselia. Avea nume și prenume pe care le folosea în societate și în completarea unor documente dar în rest se folosea de poreclă. Cum ar putea fi descris personajul nostru?...Hmmm...în câteva cuvinte: optimistă, plină de viață, spirit liber și fără prejudecăți care nu suportă nici un fel de impunere sau constrângere, iubitoare de natură, animale și frumos sub toate formele...bineînțeles aici regăsim și femeia...da, High iubește femeia fără să simtă vreo clipă că asta ar fi ceva urât, imoral sau împotriva firii...pur și simplu iubește eternul feminin care din punctul ei de vedere merită tot ce e mai bun!
 Hmmm...iete...am zis câteva cuvinte dar mai aveam puțin și scriam tot capitolul numai despre ce reprezintă femeia pentru ea...bine-mi șade!
 Bun...dacă ați terminat cu amuzatul atunci...să continuăm:
- High!...Hiiiigh!...Hiiiiiiigh! strigă o voce peste poarta care da către curtea dinspre stradă.
 Moțu, cățelușul pechinez roșcat deschise foarte ușor ușile glisante ce dau către curte cu lăbuța și nasul lătrând nevoie mare și ieși în curte. High îl urmă purtând un tricou roșu și o pereche de pantaloni scurți albaștri.
- 'Neața! își salută prietena pe nume Roxi care intra pe poartă.
 Roxi era mai mică decât ea cu vreo 4 ani și era singura dintre amicii vechi care se făcuse bumerang revenind după ani buni în țară și în viața ei.
- Yellow! o salută Roxi în stilul caracteristic. De ce naiba stai în casă la ora asta?
- No tu...doar nu vrei să stau în stradă să urmăresc mașini! îi răspunse High făcând-o să râdă.